Forum de sanatate, referate medicina, sfaturi medic, boli, retete si tratamente naturiste

sarasararo · Membru 2 Data inscrierii: 28/Noi/2008 Mesaje: 382

A comunica este o arta care se invata.
Din pacate nu o invatam in scoala, nici macar in facultate si pornim in viata cu acest mare handicap….Ne luam un servici, ne casatorim, facem copii si de numeroase ori ne dam seama ca nu putem sa ne intelegem cu ceilalti….oricare ar fi acesti ceilalti…parinti, copii, parteneri de servici sau de casa…in viata avem deseori dificultăți de intelegere a nevoilor celuilalt, a valorilor celuilalt si de aceea ajungem la conflicte. Ca parinti e de favorit ca niciodata san u incepem sa vorbim cu copilul nostru adresandu-I cuvinte jignitoare. Nu vom ajunge la esenta problemei ba mai mult putem sa cream resentimente.

Pentru a discuta real cu - copilul e necesar ca parintii sa invete sa se cunoasca pe sine mai intai.
E necesar sa-si cunoasca sentimentele, trairile, sa le constientizeze, sa invete despre sentimentele familiei (cum se simt cei din jur cind apare vreo problema), sa invete sa-si exprime sentimentele, sa invete sa empatizeze (adica sa se puna in pielea celuilalt), sa invete despre sine (despre momentele lor de furie, de anxietate, de deprimare, de stres voinic si sa invete sa le gestioneze), sa stie care sunt momentele lor cele mai bune si cele mai putin bune din zi sau saptamana, sa isi cunoasca ritmul personal si sa nu il impuna si altora, sa invete sa inteleaga punctul de vedere al altuia din familie chiar daca nu este de acord cu el, sa invete sa asculte pe celalalt pe copil, sa invete sa fie echilibrati si moderati in decizii si sa accepte si alte decizii.

Este destul de important ca parintii sa invete sa-si cunoasca proprii copii... Uneori trece o viata si nu ajung sa si-i cunoasca... Ce inseamna a cunoaste? Sa stie ritmul copilului lor, stilul lor de lucru, sa stie cum isi exprima copilul sentimentele, sa stie daca copilul are empatie sau nu fata de altii (sa invete sa i-o cultive), sa stie cum face fata copilul intr-un conflict, ce fel de strategii si tehnici are, sa stie cum isi exprima furia sau alte sentimente negative, sa cunoasca nevoile, scopurile si strategiile de a le atinge, sa stie cum solutioneaza copilul lor o problema (ce stil are in solutionare).

Cand avem o problema cu cineva - este de preferat sa constientizam - mai intii ca avem o problema.
Apoi sa ne dam seama care este problema pe care o avem, in ce conditii apare ea, ce persoane sint in momentul cand apare problema, cum reactionam de obicei cand apare problema. Apoi e bine ca adult sa imi pun intrebarea: Ce e bine sa schimb eu si ce e nevoie sa schimbe celalalt pentru a solutiona problema. E de prefetat sa imi dau seama ce m-a impiedicat pana acum sa rezolv problema (sa caut resorturile care m-au impiedicat sa solutionez). Cand vorbesc cu un copil, nu il tratez ca pe un obiect, sau ca pe o persoana de o cantitate neglijabila. E necesar sa il invit la masa negocierii si sa solutionez problema cu el nu pentru el! Deci, o sa incercati ca si parinti sa il invitati pe copil (mai ales daca este mai mare) sa prezintă si el solutii pentru problema. E de preferat sa nu dati dvs solutia pentru problema ci sa provocati si copilul sau interlocutorul sa gandeasca. Solutiile se vor da de toti partenerii de discutie, fiecare spunandu-si parerea. E de preferat pe cat posibil sa nu va certati pe "cine are mai multa dreptate" sau "cine ofera solutia cea mai buna" (acestea sunt lupte pentru vigoare si nu duc la nimic productiv sau binefăcător pentru relatie). Solutiile se pot scrie pe hartie, scriindu-se avantajele si dejavantajele fiecarei solutii in parte iar decizia se va lua de comun acord, fara suparare. Este de preferat ca solutiile sa fie practice-concrete (ex in ziua de... tu stergi praful). In comunicare e foarte indicat sa folosim empatia - adica sa invatam sa intram in pielea celuilalt si sa simtim ce simte el, sa gandim ce gandeste el, etc. Astfel e bine daca ne punem intrebarea "Ce se va intampla daca alegem solutia X in loc de Y? Cum se va simti celalalt? Cum ma voi simti eu? Ce consecințe negative pot aparea? Solutia va rezolva in totalitate problema sau doar partial?"

Reguli de comunicare:

- este bine sa zambiti pe cat posibil;
- tonul vocii sa fie pe cat posibil calm, ferm si empatic;
- ascultati cumplit de atent continutul a ceea ce spune celalalt dar fiti atenti si la starea afectiva;
- priviti pe celalalt cand vorbiti
- este o dovada de consideratie, onestitate si deschidere (daca nu il priviti - puteti comunica - spuneti care e motivul pentru care nu puteti sa priviti);
- enumerati-va nemultumirile si rezolvati-le pe rand;
- intelegeti punctul de vedere al celuilalt;
- nu favorizati aparitia vinovatiei (de exemplu: ai facut cutare lucru, iar ai spart... );
- cereti si oferiti feed-back;
- nu uitati ce problema se discuta si nu deviati discutia de la aceasta problema pe problematica din trecut;
- solutionati problemele atunci cand apar (pe cat posibil, nu dupa mai mult timp);
- nu presupuneti ca intelegeti gandurile si sentimentele celuilalt, intrebati-l;
- lasati-l pe celalalt sa termine ce are de spus, nu-l intrerupeti si nu intrerupeti discutia;
- nu folosit limbaj de genul "prost, idiot, imbecil, incapabil";
- spuneti calm si argumentat ceea ce puteti face fiecare si ce nu puteti;
- pe cat posibil nu va enervati (deoarece dispoziția se oferă si celuilalt);
- daca simtiti ca aveti reactii impulsive, mai bine mergeti in alta camera timp de 10-20 minute si reventi apoi la discutie sau reluati in alta zi;
- e de preferat ca unele discutii sa aiba loc pe teren neutru (cafenea, parc, restaurant);
- nu reprosati, nu jigniti, ci intelegeti si sustineti;
- dupa ce spuneti ce va deranjeaza spuneti neaparat ceea ce doriti si vreti de la interlocutor si lasati-l si pe el sa spuna;
- cerintele e de preferat sa fie specifice, nu generale, cerintele sa fie clare, concrete nu abstracte - exemplu de cuvant abstract: bun, tandru, generos, drept (fiecare are modul lui de a percepe ce inseamna a fi bun... );
- exemplu relatie parinte-copil: vreau sa fii mai bun cu mine - adica sa-mi dai voie sa merg in parc cu prietenii, sau sa ma lasi si pe mine... sa... etc;
- exemplu relatie sot-sotie - vreau sa fii mai tandru/a - adica sa ma iei mai des in brate, "as dori sa ma intrebi si pe mine cind cumperi ceva, m-as simti mai... ";
- cautati sa oferiti sugestii pozitive;
- nu va centrati pe negativ, nu criticati;
- fiti rabdatori, intrebati daca nu intelegeti ce vrea sa spuna celalalt;
- afirmati nemultumirile clar, precis si cu exemple concrete (cand tu ai facut X fapt eu m-am simtit Y);
- nu incepeti propozitia cu Tu esti... , Tu faci... deoarece creeaza resentimente in celalalt, ci vorbiti la persoana intai (Eu simt, Eu cred, eu ma simt in felul X cand tu faci Y);
- nu-l invinovatiti pe celalalt, ci incercati sa-l motivati sa depasiti impreuna momentul;
- asigurati-va ca celalalt intelege întocmai ceea ce ii spuneti, intrebati-l daca intelege ce doriti de la el/ea;
- e necesar sa intelegeti cognitiv si afectiv punctul de vedere al celuilalt (copil, partener, coleg);
- e necesar ca invatati sa nu raspundeti cu propriile suparari si resentimente;
- puteti sa va exprimati propriile nemultumiri dupa ce se discuta si solutioneaza nemultumirile celuilalt.

Sunt multi parinti care doresc sa afle de la copil ce s-a intamplat la scoala, dar multi nu au tactul necesar, repeta mereu aceleasi fraze sau intrebari si sfarsesc sa monologheze, sa primeasca o minciuna, un refuz de comunicare sau o atitudine revoltata. De exemplu cand copilul vine acasa si se plange de un coleg puteti sa-l intrebati:

Ce faceai tu cand X facea ceea ce spuneai ca facea?
Ce a facut X?
Cum ai reactionat tu atunci?
Cum te-ai simtit?
Cum crezi ca s-a simtit X?
Cum crezi ca s-a solutionat problema ta cu X?
Cum s-a solutionat problema daca tu ai facut X? Esti multumit/a de ce s-a realizat?
Ce ai face altfel decat acum pentru a se rezolva problema bine si pentru tine si pentru X?

Astfel parintele nu ii da solutii la problema copilului, nici nu il pune intr-o situatie inferioara (chestionandu-l la nesfarsit si criticandu-l daca el considera ca nu a facut bine)... ci il ajuta sa se exprime, sa se detensioneze si sa invete sa isi pune la dispoziție solitar solutii.

Regulile sunt ok si pentru cuplu si in genere :-)